Evaluarea profesională este adesea asociată cu o discuție periodică între manager și salariat, un formular de completat sau o apreciere generală asupra activității desfășurate. În realitate, o evaluare corectă presupune mai mult decât acordarea unui calificativ: presupune criterii clare, o procedură cunoscută și o apreciere raportată la activitatea profesională desfășurată.
Știați că angajatorul trebuie să stabilească atât criteriile, cât și procedurile de evaluare profesională a salariaților?
Potrivit art. 242 lit. i) din Codul muncii, Regulamentul intern trebuie să cuprindă criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților. Totodată, art. 40 alin. (1) lit. f) recunoaște dreptul angajatorului de a stabili obiectivele de performanță individuală și criteriile de evaluare a realizării acestora.
Criteriile nu rămân însă un act intern. Art. 17 alin. (3) lit. e) le include printre informațiile pe care salariatul trebuie să le primească la angajare, iar modelul-cadru al contractului individual de muncă preia toate aceste informații.
Așadar, nu este suficient ca angajatorul să decidă, la momentul evaluării, ce anume consideră relevant. Criteriile și procedura trebuie stabilite în prealabil și integrate corespunzător în regulile interne aplicabile.
Ce se întâmplă când criteriile de evaluare apar abia la evaluare?
Instanțele anulează evaluările făcute pe criterii care nu se regăseau în fișa postului sau în procedura comunicată salariatului.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 1882 din 22 aprilie 2013, a anulat evaluarea anuală a unei salariate și a obligat angajatorul să o refacă. Fișa postului comunicată în aprilie 2011 nu cuprindea criterii de evaluare, iar criteriile aplicate pentru tot anul 2011 i-au fost aduse la cunoștință abia pe 30 decembrie. În ianuarie 2012, procedura a fost schimbată de la trei criterii la unsprezece, iar noile reguli au fost aplicate și anului deja încheiat. Curtea a reținut că criteriile și procedura trebuie să ofere salariatului un „minim de previzibilitate”, adică să știe dinainte după ce reguli îi va fi apreciată activitatea.
Criteriile pot fi schimbate, dar pe aceeași cale pe care au fost stabilite și înainte de perioada evaluată, nu după. Orice modificare a Regulamentului intern trece prin aceeași procedură de informare a salariaților (art. 244 din Codul muncii), iar regulamentul produce efecte față de salariat doar din momentul în care acesta a luat cunoștință de el (art. 243 alin. (3)).
Dacă criteriile sunt înscrise în contractul individual de muncă, schimbarea lor cere un act adițional încheiat înainte ca modificarea să se producă, în afara situațiilor prevăzute expres de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil (art. 17 alin. (5)).
Ce presupune, în practică, o evaluare profesională organizată corespunzător?
O procedură coerentă ar trebui să clarifice cel puțin:
Criteriile de evaluare – aspectele concrete în raport cu care este apreciată activitatea salariatului, în legătură cu postul ocupat și responsabilitățile aferente.
Metoda de evaluare – modul în care sunt analizate rezultatele, nivelul de îndeplinire a obiectivelor și celelalte criterii stabilite.
Persoana responsabilă – cine realizează evaluarea și cine validează rezultatul, dacă procedura prevede o astfel de etapă.
Etapele procedurii – modul de desfășurare a evaluării, comunicarea rezultatului și, după caz, modalitatea de formulare a unei contestații.
Documentarea rezultatului – consemnarea concluziilor într-o formă care permite identificarea criteriilor aplicate și a fundamentului aprecierii.
Ultimul punct cântărește mai mult decât pare. În aceeași decizie din 2013, Curtea de Apel Cluj a reținut că angajatorul trebuia să justifice nota acordată pentru fiecare criteriu contestat, altfel instanța nu poate controla evaluarea. Instanța nu acordă ea calificativul, dar anulează evaluarea pe care angajatorul nu o poate explica.
Cât de des ar trebui evaluat un salariat?
În practică, se recomandă stabilirea în Regulamentul intern a unei evaluări profesionale periodice, de regulă anuale, astfel încât activitatea salariaților să poată fi analizată în mod sistematic, prin raportare la criterii prestabilite.
Totuși, evaluarea profesională nu trebuie privită ca un exercițiu limitat la o singură dată pe an. În funcție de specificul activității și de circumstanțele concrete, evaluări suplimentare pot fi realizate ori de câte ori există o justificare obiectivă, cu respectarea criteriilor și a procedurii aplicabile.
De exemplu, o evaluare poate fi oportună în cazul modificării responsabilităților postului, al unor schimbări semnificative în activitatea desfășurată sau atunci când este necesară identificarea nevoilor de dezvoltare profesională.
Important este ca periodicitatea, condițiile și modalitatea de desfășurare a evaluărilor să fie reglementate clar, iar evaluările suplimentare să nu devină arbitrare sau discriminatorii.
Formularea din regulament contează. Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 4214 din 8 octombrie 2012, a pornit de la textul regulamentului intern, care permitea evaluarea personalului de conducere de două ori pe an sau ori de câte ori era necesar. Curtea a reținut că regulamentul nu cerea două evaluări înainte de concediere și a dat câștig de cauză angajatorului, care își concediase directorul executiv după o singură evaluare.
Evaluarea anuală asigură regularitate. Posibilitatea evaluărilor suplimentare asigură capacitatea angajatorului de a răspunde unor situații concrete. Cele două abordări sunt complementare, nu contradictorii.
Ce riscă angajatorul fără o procedură de evaluare?
Potrivit art. 63 alin. (2) din Codul muncii, concedierea pentru necorespundere profesională poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern.
Curtea de Apel Iași, prin Decizia nr. 1735 din 8 noiembrie 2013, a anulat o astfel de concediere, a dispus reintegrarea salariatei și a obligat angajatorul la despăgubiri egale cu salariile cuvenite de la concediere până la reintegrare. Procedura internă descria doar pașii administrativi ai evaluării, fără niciun criteriu. Curtea a reținut că criteriile trebuie prevăzute în contractul colectiv de muncă sau, cel puțin, în fișa postului, pentru ca salariatul să le cunoască înainte de a fi evaluat. A observat și că angajatorul avea contract colectiv de muncă, dar stabilise procedura doar prin regulamentul intern.
Dacă mâine un salariat ar contesta evaluarea, ați putea arăta instanței ce criterii ați aplicat, când i le-ați comunicat și cum ați acordat fiecare notă?


